Lacrimi de caramel

Ana Licu, a 9-a A

Aruncarea fatală începe fățiș,

Ca un joc pe furiș,

Moneda dăltuită cu lauri și caise,

Motive alese special pentru mine de crăiese.

Ar trebui să aleagă o parte,

Un mod de a cade

Dar iată! Are formă metamorfozată

Acum cântec, mâine răsărit

Și în final, un mare nimic.

Fiind turnată ca un aur lichid

(Nu știu de ce l-au cheltuit

Tocmai pe mine)

Mă cuprinde un presentiment furnicător

Că mai am doar o aruncare și am să mor.

Se revarsă în eternitatea-i diformă

Licoarea se împrăștie, vraja pocnește

Într-un ritm care descrește

Cu creaturi zălugi trepidând

Din dulapul cu secrete.

A inceput cursul de japoneza!

Astăzi, 27 Noiembrie, s-a ținut prima întâlnire din cadrul cursului de limba și cultura japoneză, coordonat de profesorul Tudor Petcu. Întâlnirile sunt în afara programului școlar, pe zoom.

Japonia este una dintre cele mai vechi civilizații din istoria universală, iar unicitatea ei constă în atentia pe care a acordat-o intotdeauna întelepciunii si calmului interior. De altfel, aceste virtuți sunt foarte bine integrate în tot ceea ce înseamnă cultura si spiritualitatea japoneză. -Tudor Petcu

Blue Sky

Alex Jibleanu, clasa a 11-a B

Your hand on my face, feeling your touch,

Feeling our lips connect, no one to judge,

Feeling your arm on my chest, holding,

Grabbing onto it, tight grip on my clothing,

I put your head in my lap, massaging it,

Feeling the wind blow, getting cold a bit,

The dark blue sky, watching over us,

Holding you by your waist, feeling the lust,

Laying on our back, cuddling on the grass,

Throwing compliments like playing pass,

Our eyes locking, staring one at another,

Looking in her eyes, being my cute cover,

Hiding and protecting me from bad stuff,

She is there to help me when its rough,

Always putting a smile on my face,

Turning into my safe and happy place,

Keeping me together, making me happy,

You being my drug, my sweet little candy,

Laying on my back, looking at my ceiling,

Smiling as you’re the only one I’m dreaming,

Watching us together, have a happy life,

Putting on your ring, making you my wife,

Seeing you in a dress, me in a black suit,

Being our wedding, you looking pretty cute,

I grab your hand, kiss it and smile at you,

Smiling as I lock eyes, saying “I do…”,

I wake up from that dream, looking outside,

Seeing the blue sky, waiting for a sunshine,

The clouds and the sun, the chirping bird,

The wind blowing softly, have you heard,

You’re the love if my life, my lovely world,

With your blond hair, love it even curled,

My heart and my sun, my only love,

Out life together, my happiness is above,

This is the end, my beautiful cute baby,

I wanna cuddle… I feel pretty lazy…

Review: Strania poveste a lui Benjamin Button: filmul sau nuvela?

Ania Ziemba, a 11a

Jazz. Vom face o scurtă oprire la momentul nașterii lui, anii ’20. Niște Joe ”King” Oliver pus la radio pe fundal și în timpul rapidei treceri de la monotonia specifică sec. 19, la viața scandaloasa și rebelă post WWI: acesta e contextul în care F. Fitzgerald a scris nuvela Strania poveste a lui Benjamin Button. Opera face parte din volumul de povești ”Tales of the the Jazz age”, adaptarea cinematografică debutând în Decembrie, 2008 și avându-i pe Brad Pitt și pe Cate Blanchett ca actori în rolurile principale.

Ideea principală este simplă: cum ar fi viața unui om născut în ”circumstanțe stranii”, mai precis născându-se bătrân și petrecându-și viața întinerind? Ambele reprezentări ale conceptului sunt foarte emoționale și complexe, dar viziunile lor diferă substanțial.

Nuvela pune accentul pe atitudinea egocentrică a oamenilor din jurul lui Benjamin: personajele secundare sunt detașate de acesta emoțional, uitând complet de condiția lui și ignorându-i trăirile, mai puțin în momentele în care acestea se suprapun cu nevoiile sau dorințele lor. Astfel, Benjamin ajunge să petreacă timp în principal cu persoane de vârsta lui, oricare ar fi aceasta în momentul respectiv, și nu menține nicio relație constantă pe durata vieții. De asemenea, spre deosebire de film, acesta întinerește și mintal, nu doar fizic. Perspectiva cinematografică este mult mai emoțională. Spre deosebire de nuvelă, filmul prezintă trăirea omului care este vizibil diferit de toți restul, omul care nu-si are locul în societate, prin intermediul tuturor personajelor, nu doar prin perspectiva lui. Cei din jurul lui Benjamin sunt foarte investiți emoțional în viața sa, iar conflictul se mută de la relația personaj/lumea-exterioară, la personaje/trecerea-inevitabilă-a-timpului. În termeni de estetică, filmul are multe elemente originale care se repetă cu scopul de a crea o continuitate a atmosferei generale, precum aceste scene scurte în care un bătrânel prezintă cele 7 moduri în care a fost lovit de fulger.

Temele generale sunt destul de diferite între poveste și film. Cea comună este religia, mai ales dihotomia Dumnezeu-Diavol de care se folosesc personajele pentru a-l descrie pe Benjamin, depinzând de context (ba e copilul Diavolului, ba este un miracol). Dilema principală este cea a responsabilității și a maturității. Filmul pune un foarte mare accent pe asta, reprezentând responsabilitatea în funcție de vârsta mintală a personajului: mai întâi alcoolul, sexul și independența și mai apoi responsabilitatea față de alte persoane. Nuvela abordează diferit subiectul, responsabilitatea fiind în primul rând ghidată mai mult de statutul social decât de moralitate, iar exteriorizarea acesteia fiind reprezentată prin mariaj și educația primită. Filmul introduce două elemente centrale noi, mai precis simbolul uraganului și simbolul ceasului care merge invers (pentru a aduce morții războiului înapoi).

Personal, cred că Strania poveste a lui Benjamin Button este unul din puținele cazuri în care filmul bate cartea, probabil fiind o consecință a mulțimii de detalii (filmul are aproape 3 ore) și a atenției la efectele speciale și la interpretarea rolurilor. Este un film suberb pe care nu pot să nu-l recomand.

Vei rămâne impasibil…

Ana Licu, a 9a

Mersul ăsta pe pământ adamantin,

Zgâriind auzul ca un ac pe un disc de vinil,

Tușul de cerneală și miros de tabac,

Împlântate în țesătura de tweed a unui frac.

Pas nebun, vorbă mută,

Și suspine tânguite pe speluncă

Somnambulismul neconștientizat, orb, înveninat,

Îmi curge prin privirea fixă de culoarea paielor arse.

Simt sfredelindu-mă cu doi ochii, un consternat,

Întrebându-se probabil ce nenorocire de proporții

Dăduse ghes alergatului de parcă totul în jur luase foc, fărățintă.

Nu e de condamnat cum fuge iute mintea,

La situații albe ce aruncă peste gânditor

Lințoliul dens al superiorității,

Însă știu, oh atât de bine știu

Că oricine ar fi acolo

Și m-ar vedea căzând pe șine,

Ar rămâne blazat, neatins de strigătele mele disperate:

–  Om bun, schimbă macazul!

Schimbă-mi viața…

Cine ar vrea să îi fie reamintit

Zgomotul durerii…

Jurnalul unei idei

Macrina Grigore, a 9a

Era întuneric. Parcă toată lumina ce odată dăinuia în viața ei dispăruse. Aici, în Gând, pereții sunt moi și sufocanți, înghițindu-te jos unde sălăsluiește Necuratul.

 Jos, în adâncurile disperării, în anestezia unei vechi speranțe, zace un ursuleț. Este roz murdar, poartă o fundă prapădită… Este ascuns undeva prin flăcările mârșave.

Mă întreb din nou care mi-e rostul… Eu, aici.

Mă cutremur și parcă răsună o toacă efemeră. Se anunță priveghiul unui suflet parcă prea tânăr.

,,Ajuta-mă!” strigă o voce surdă, înfundată în păcate… Umezeala piere, iar lumina mă orbește cumplit.

Viață. Acum trăiește.

Mutilată, mă târăsc undeva adânc, sublim. Aici, unde mișună Infinitul, este întinsă o masă regească. Aburii pâinii par un vârtej apocaliptic. Vinul, ca un cadavru solemn, prinde nuanțe reci de violet.

Iată, însă, pe un piedestal de argint zgâriat de regrete, șade o colivă.

Viața este Veșnica Pomenire a singurătății.

Alerg… Alerg… În fața mea se întinde o carapace de melc zimțată… O scară!

Cobor. Mă sărută Neantul.

Curând, cât mai curând, eu voi pleca. Eu sunt Ideea.

Inconștientul e dur, conștientul e absent. Creierul e dureros… Îmi aprind lumânarea, deși știu că plutesc într-un iaz de benzină și îmi scriu numele lăbărțat la Adormiți.

Nu înțeleg oamenii, nici nu cred că ar trebui. Până la urmă sunt doar o idee. Nu sunt Gând, nici Speranță, nici Amintire. Am să-mi aleg altă victimă… O necuvântătoare!

Goana după nebuni

Ania Ziemba, a 11a

Nebunul fugind pe străzi înnorate,

Fugind cu capul plecat; cu ochii la pământ:

Lovindu-se cu umerii și fruntea

De fețe descompuse,

De priviri capțioase

Ce nu îl privesc.

Nebunul fugind printre lampioane și ceață,

Printre pete mișcătoare,

Pete roșii alergate.

Casele din juru-i, râsul palid de după ziduri, briza văzută printre frunze,

Toate sunt numai glumele periferiei:

Nenecesități ce s-au născut ca să fie abuzate de conștiința umană;

Toate acomodări

Ale unei lumi simple.

El a încercat să le dea un sens demn de vorbă;

A rămas mut.

Lumea a muțit.

Nebunul se uită la fețele din jur:

Nu e capabil să vadă oameni;

Nu poate înțelege dacă emoția aceea

Este un proces

Sau un destin?

Nu știe, nu poate intui

Că el nu are față;

Că nu-i e în menire să știe

Existență unui ceva

În afara gândului.

Nebunul nu este stăpân pe el însuși:

Corpul lui e slugă alergatului,

Iar inima lui este sluga unei arme albe

Ce-i limitează vederea, indiferentă la sânge.

Nebunul intuiește că în totul se găsește tot;

Dar menirea lui îi interzice să odihnească marea cursă de șoricei;

Și gonește după începuturi

Știind că ar putea să se oprească oricând

În lumea paradiseacă;

Tropăie peste adevăruri spre alte absoluturi.

Nebunul fuge.

Constrans de realitate,

De tălpile lui care cer suprafață,

De lumea din jurul lui, care-i cere să se miște,

De zglomotele care pot să-și dea importanță

Doar prin el:

E prizonierul realului;

Și totuși,

Nebunul trăiește undeva

Unde realitatea este abia o șoaptă,

Un cuvând timid ieșit la măcel;

Undeva

Unde el stă locului

Și toată lumea fuge

Pe langă el.

~ The wrong words ~

Alex Jibleanu, a 11a

Love is a big word… and a lot of responsibility

Once you say something wrong… it slowly fades

Slowly… they change the picture you are in…

Put you in their own bubble… what you told them…

You make yourself be the bad guy… by mistake…

After a second… your soul leaves your body…

The pain hits… makes the world fall on your head…

Makes your heart stop pounding… wanting to die…

I hate words… I always have been bad with them… always

Words make it harder to express yourself then actions…

I always made people go away… with my words…

People I cared about…

People I loved…

People… I can’t lose…

If I lose them… I lose myself…

I lose control…

My temper on my mistakes will go…

And… I will just let go…

I hate words… they break people…

A simple word… can just make someone cry…

A sentence could shatter someone’s heart in pieces…

And a paragraph… could scar someone…

I hate words… they scare me…

Having so much behind it… so much power…

Being… able to ruin someone in a matter of seconds…

It’s fascinating… and also frightening…

How the next war may be a verbal one…

How the next bombs thrown… will be negative words…

I hate words…

Asociația N-avem sânge și donatul

Una din cele mai înfricoșătoare experiențe prin care putem trece este să avem pe cineva, sau să fim noi internați într-un spital.  Mulți dintre noi cunosc persoane care au trăit pe propria piele nevoia unei transfuzii de sânge. Pentru aceștia, probabil a fost posibilă însănătoșirea (cu ajutorul donațiilor oamenilor dragi), dar pentru mii de oameni din România, singura lor șansă este sângele donat de necunoscuți.

Asociația N-avem sânge a venit luni, 1 noiembrie, să ne explice nouă (elevilor de liceu LLIA) nu numai importanța donării, dar și ce putem face până împlinim vârsta legală de donare.

vezi un video de 2 min cu celebrități care vorbesc despre donare

Dacă doriți să donați sau să vă implicați în proiectul lor, îi puteți contacta la contact@n-avemsange.ro, pe facebook sau pe siteul lor. Mai jos, l-am rugat pe Tiberiu Trif, pasionat de biologie și înconjurat de oameni care donează regulat sânge, să vorbească puțin de importanța donării.

Sângele tău conține plasmă (care poate ajunge și la 60% din masa totală) și elementele figurante, anume trei tipuri de celule: eritrocite (cunoscute și ca hematii sau celule roșii), leucocite (cunoscute și ca celule albe) și trombocite.

Un donator poate alege ce vrea să doneze din sangele său: există donare de plasma (numită și plasmafereză)  sau de trombocite (numită și citafereză). Aceste donări  se pot repeta cu o frecvență mai mare (2 săptămâni pentru plasmă si 4 săptămâni pentru trombocite).

Donarea de sânge totală, adică recoltarea fără filtre a întregului sânge (cu tot cu plasma și cu elemente figurante) se poate face mai  rar, de maxim 5 ori pe an la bărbați și de 3 ori pe an la femei.

Dacă ai donat plasma, poți să îi ajuți pe cei care au probleme hepatice sau pe cei care au suferit arsuri.

Dacă ai donat trombocite îi poți ajuta pe cei care au aplazii medulare în leucemii sau pe cei care suferă de trombocitemii.

Sângele pe care l-ai donat poate salva până la 3 vieți!

Eu nu am inca varsta legala pentru a dona, dar unul dintre primele lucruri pe care le voi face cand voi implini 18 ani este acela de a dona sange. Te incurajez si pe tina sa faci la fel ca mine!

Înainte de donare, veți face niște teste standard (în care mulți oameni și-au descoperit prematur boli precum cancerul, pe care le-au putut combate fiind în primele stadii). Recoltarea este simplă, iar o asistentă este acolo mereu să fie sigură că sunteți în regulă. Este o procedură fără risc și cu răsplată maximă, deci de ce nu ai participa?

Cinci fun facts despre animale

Tiberiu Trif, clasa a 10-a B

Inaugurez în aceste rânduri o noua rubrică a revistei liceului nostru. Doresc să vă prezint în rândurile de mai jos informații inedite, sper necunoscute vouă, din lumea animalelor. Îmi voi însoți informațiile cu imagini și date științifice, și va aștept părerile si sugestiile despre ce vreți acestă rubcrică să conțină.

1. Pisicile comunica prin mieunături doar cât sunt mici și doar către părintii lor, nu interacționează prin mieunat cu alte pisici. De altfel, la maturitate, pisicile se folosesc de această abilitate doar pentru a-și impresiona stăpânii, uitând astfel sa utilizeze acest mod de comunicare cu celelalte feline. Și reușesc de cele mai multe ori sa ne atragă atenția, nu?!

Poza preluata de pe site-ul „Ziarul Unirea”

 2. Vacile, pe care multi oameni le consideră animale simple, au o structură socială foarte complexă având până și prieteni, iar în absența acestora le poate crește tensiunea arterială, conform unui studiu făcut de Northhampton University.

Vaci socializand poza preluata de pe site-ul ”Agrointeligenta”

3.Un nou studiu realizat de Trinity College din Dublin a demonstrat că animalele mai mici și cu un metabolism mai rapid pot să vadă lumea cu încetinitorul, percepând mai multe imagini pe secundă ca oamenii. În același studiu s-a demonstrat că animalele cu un metabolism lent percep mișcările din lume ca și cum ar fi un film accelerat, pentru că percep mai puține imagini pe secunda.

4. Cu toții știm ca nu poți trăi la nesfârșit, dar o mica meduză numită ,,Turritopsis Dohrinii,, sau meduza imortală dovedește opusul. Această meduză poate să revină la stadiul embrionar după ce și-a atins maturitatea sexuală și sa își reînceapă ciclul vieții. Ca și cum un bătrân devine ușor-ușor bebeluș, doar pentru a îmbătrâni din nou…sau e ca și cum un fluture nu ar muri, ci s-ar transforma înapoi în omidă. Oamenii de Știința nu știu încă mecanismul exact prin care această meduză poate sa îmbătrânească și apoi sa întinerească, repetând la nesfârșit acest ciclu, dar în mod clar atunci când vor afla așa ceva, vom putea trăi mult și bine!

Turritopsis Dohrinii poza preluata de la American Museum of Natural History

5. O abilitate aproape la fel de impresionantă este cea a axolotului de a-și regenera orice parte a corpului, cu excepția creierului. Oamenii de Știința încearcă să deslușească cum reușește această salamandră să-și regenereze corpul pentru că descoperirea ar putea avea aplicații multiple în domeniul medical.

Un Axolotl , poza preluata de pe shutterstock.com