
Viața se constituie din frânturi inegale de poveste care generează, pe rând, intensitatea trăirii. Cât de puternic se simte o durere sau cât de mult durează o bucurie depinde de formarea sufletească a fiecăruia, de context sau de experiență. De multe ori, greul se simte mai apăsat decât orice altceva, acaparează simțirea şi lasă în urmă un gol nemilos care așteaptă să fie umplut cu mici momente pozitive, efemere prin natura lor, însă cu putință de a fi revelatoare. De multe ori, însă, acestea nu pot umple abisul, pentru că omul, prin natura sa, suferă mai mult decât se bucură.
Adesea, în momente de introspecție retrospectivă, când plusurile și minusurile se așază cuminți pe foaia reflectării, într-o matematică ambiguă, cu pretenții de fizică cuantică, are loc o conștientizare adâncă a sinelui, ce poate genera schimbări sau adaptări atitudinale, într-o abordare ce nu poate decât să ne facă să creștem, să evoluăm emoțional în așa manieră încât astuparea golului să devină cu putință.
Perioada de sfârșit de an, atât de frumoasă prin luminițele răspândite pretutindeni, care devin ghid pe timp de noapte, atât pentru pași, cât mai ales pentru gânduri, prin colindele inspirațional-optimiste care anunță (noi) începuturi, prin adunarea laolaltă a celor dragi în jurul unei mese ce devine, an după an, martor al schimbului de emoții pure, poate genera o presiune psihică pentru mulți dintre cei care văd cum societatea zilelor noastre îi forțează să se încadreze într-un tipar de existență ce valorifică superficialul materializat în haine, cadouri și mâncare. Goana după ceva nedefinit de profunzime nu lasă loc pentru îndreptarea atenției către ceea ce contează cu adevărat și astfel nu permite obținerea bucuriei reale, palpabile, ingenue, bucuria aceea din copilărie, când primeam ceva bun, bucuria la care în mod intrinsec va aspira mereu, uneori fără să știe, adultul mult prea acaparat de grijile cotidiene.
Nu e uşor să priveşti către lucrurile realmente semnificative, nu e uşor să treci prin sărbători fericit, nu e uşor să fie uşor. Şi totuşi, pare suficient doar să faci autentică orice interacţiune umană, să te bucuri şi să îi bucuri pe ceilalţi cu fărâme de bunătate veritabilă.