All posts by Mirela Staicu
Despre noi
Greu și ușor

Viața se constituie din frânturi inegale de poveste care generează, pe rând, intensitatea trăirii. Cât de puternic se simte o durere sau cât de mult durează o bucurie depinde de formarea sufletească a fiecăruia, de context sau de experiență. De multe ori, greul se simte mai apăsat decât orice altceva, acaparează simțirea şi lasă în urmă un gol nemilos care așteaptă să fie umplut cu mici momente pozitive, efemere prin natura lor, însă cu putință de a fi revelatoare. De multe ori, însă, acestea nu pot umple abisul, pentru că omul, prin natura sa, suferă mai mult decât se bucură.
Adesea, în momente de introspecție retrospectivă, când plusurile și minusurile se așază cuminți pe foaia reflectării, într-o matematică ambiguă, cu pretenții de fizică cuantică, are loc o conștientizare adâncă a sinelui, ce poate genera schimbări sau adaptări atitudinale, într-o abordare ce nu poate decât să ne facă să creștem, să evoluăm emoțional în așa manieră încât astuparea golului să devină cu putință.
Perioada de sfârșit de an, atât de frumoasă prin luminițele răspândite pretutindeni, care devin ghid pe timp de noapte, atât pentru pași, cât mai ales pentru gânduri, prin colindele inspirațional-optimiste care anunță (noi) începuturi, prin adunarea laolaltă a celor dragi în jurul unei mese ce devine, an după an, martor al schimbului de emoții pure, poate genera o presiune psihică pentru mulți dintre cei care văd cum societatea zilelor noastre îi forțează să se încadreze într-un tipar de existență ce valorifică superficialul materializat în haine, cadouri și mâncare. Goana după ceva nedefinit de profunzime nu lasă loc pentru îndreptarea atenției către ceea ce contează cu adevărat și astfel nu permite obținerea bucuriei reale, palpabile, ingenue, bucuria aceea din copilărie, când primeam ceva bun, bucuria la care în mod intrinsec va aspira mereu, uneori fără să știe, adultul mult prea acaparat de grijile cotidiene.
Nu e uşor să priveşti către lucrurile realmente semnificative, nu e uşor să treci prin sărbători fericit, nu e uşor să fie uşor. Şi totuşi, pare suficient doar să faci autentică orice interacţiune umană, să te bucuri şi să îi bucuri pe ceilalţi cu fărâme de bunătate veritabilă.
Christmas poetry or so
by Iustina Grigore
Grinch de România
Grinchul original s-a pensionat
Și-a venit în locul lui un grinch românizat
Și în loc să fure decorațiuni, luminițe și cadouri
A luat bani, coliere și tablouri
Grinchul de demult a furat Crăciunul
Grinchul nostru ce credeți
A luat tutunul…
A mâncat sarmale și a băut vin fiert
Din cozonac a mai rămas doar un sfert!
A râgâit atat de grotesc
Ceva comun în cercul bărbătesc ..
A lăsat în urma lui câteva comentarii la adresa familiilor prezente în pozele din ramă
Cu dorința de a stârni o dramă,
Dar după ce a văzut că nu-i reușește
Înspre casă el pornește
A simțit că și-a făcut datoria
Și-a spus că i-a ieșit la maxim înșelătoria
Și cu burta plină a plecat acasă și și-a zis:
“Săru-mâna pentru masă!”
Crăciunul rece
Coji de portocale uscate,
Pe sobă stau mascate
Și adaugă un pic de viață
La atmosfera de gheață.
Ajutorul lui moșu’
Eu? Da…sunt ajutorul lui moșu’
Îl mai ajut pe boșorog,
Să mai vândă câte-un drog.
Glumesc, îmi place să fiu ironic
Mă face să mă simt mai puțin demonic.
Sunt un elf.
Și fie vorba între noi..
Nu mai crezi în mine de când aveai doi
Așadar, nu voi minți
Și-ți voi spune toate detaliile
Așa că nu clinti!
Copiii sunt insuportabili.
Unii sunt rezonabili,
Însă când mă pun să fac nu stiu ce dar
Îmi deschid un alt elf bar… (productie originală realizată chiar de noi)
Să nu mai zic că muncesc ca un sclav!
Mai au puțin și mă pun într-un documentar Netflix: „SUNT UN ELF SCLAV“
În orice caz, recunosc că îmi place ceea ce fac..
Când pun jucăriile copiilor în sac
Mă gândesc doar la zâmbetele pe care eu le dăruiesc
Și inerent, trebuie să zâmbesc!