Ana Licu, a 9-a A

Aruncarea fatală începe fățiș,

Ca un joc pe furiș,

Moneda dăltuită cu lauri și caise,

Motive alese special pentru mine de crăiese.

Ar trebui să aleagă o parte,

Un mod de a cade

Dar iată! Are formă metamorfozată

Acum cântec, mâine răsărit

Și în final, un mare nimic.

Fiind turnată ca un aur lichid

(Nu știu de ce l-au cheltuit

Tocmai pe mine)

Mă cuprinde un presentiment furnicător

Că mai am doar o aruncare și am să mor.

Se revarsă în eternitatea-i diformă

Licoarea se împrăștie, vraja pocnește

Într-un ritm care descrește

Cu creaturi zălugi trepidând

Din dulapul cu secrete.