Maria Ghita, absolventa LLIA

Îmi place să merg cu trenul, mă relaxează. Am emoții. Poate mă gândesc prea mult la călătorie, la-… Aia-i o gogoașă? Ah, iar am uitat să-mi iau de mâncare la mine. Mai bine-așa. Nu, nu-i bine, o să-mi cumpăr ceva nesănătos pe drum… Cât e ceasul? Mai sunt zece minute. Sper să-mi placă orașul, n-am mai fost niciodată. Cred. Mai urcă cineva cu mine? Nu, nu, nu-mi place. De ce nu-mi place? Iar ești antisocială? Vezi că se zice asocială și nu, nu ești. Ai uitat ce ți-au zis ieri la curs? Cu cât îți induci singură chestii, o să le crezi. Nu le mai crede. Chestii – de ce le-am zis chestii și nu le-am numit mai frumos? Da, în capul tău nu te-aude nimeni, ai noroc. Dacă vrei să te-angajezi, trebuie să nu le mai numești chestii. Informații. Exact. Cine se mai urcă cu mine aici? Dă, Doamne, să fie un bărbat, mi-ar plăcea un bărbat. Un bărbat frumos și tânăr, nu un moș. N-am nimic cu moșii, sigur, doar că n-aș ieși c-un moș nici dacă m-aș plictisi. Da, așa cum glumește Katia. Eu n-aș glumi cu asta. Eh, lasă, că și tu devii morbidă uneori. Mi-e foame… De ce nu mi-am luat și eu o gogoașă? Nu-ți lua, iar o să te simți vinovată dacă mănânci și gogoșile nu-s bune. Ce podea jegoasă. Și mi-am luat pantofii albi, foarte inteligent din partea mea. Mama-mi spunea mereu să nu cumpăr haine albe. Săraca. Ia uite ce-o ascult. Îmi place să mă uit la hainele oamenilor, spune multe despre ei. Ah, să nu mai zic asta cu voce tare niciodată, sună rău. Sună foarte stereotipic. Mai e un minut, unul, după vine doar juma’ de oră. Mi-e foame. Iar n-am gândit când am plecat de-acasă. Ce soare-i afară, ar trebui să trag draperiile până nu vine cealaltă persoană. Sper să fie un bărbat. Un bărbat frumos și tânăr, nu un moș. N-am nimic cu moșii, dar ți-am spus că n-aș ieși cu ei. Mai vine sau nu cineva? Am avut două alarme false pân-acum. Să trag draperiile repede până nu vine bărbatul drăguț. Sper să fie un bărbat. N-am nimic cu femeile, dar nici cu ele nu aș ieși. Sau un copil, un copilaș mic, un bebeluș – nici cu el n-aș ieși, evident, ce Dumnezeu. Nu știu ce-ai azi. Îmi plac bebelușii, m-ar distra unul, așa, ca o jucărie. Nu acum, bate-n lemn, mai încolo, când – … Am plecat. Ce-ncet ne mișcăm, n-am mai fost de mult cu trenul! Cine zicea că nu-i place să meargă decât cu mașina? Silvana? Nu. Silvia. Tipa aia roșcată care ia cursuri de filo cu mine, stă lângă blonda cu ochelari. Îmi scapă numele ei. Și-al blondei. O să-i spun Silvia, dar când mă-ntorc la facultate luni trebuie s-o întreb pe Katia cum se numește roșcata, mă enervează c-am uitat. Silvia. Unde rămăsesem? E soare, gata, trag draperiile. Nu, n-aici rămăsesem. La ce mă gândeam? La ce? Mi-e foame și-am uitat să citesc ieri, nu mai ajung la întâlnire dacă nu termin cartea. La ce mă gândeam? Silvana… Nu, Silvia… trenul… Gata, la bebeluși. Da, mi-ar plăcea un bebeluș. Unul mic și grăsuț, roșu în obraji, cu șosete albastre… Cine intră? Chiar intră? Cine intră după ce-am plecat? Gata, am primit un coleg de vagon, un… bărbat! Un bărbat tânăr și frumos, slavă Domnului, dar s-a așezat în fața mea, nu lângă mine. Sigur că nu s-a așezat lângă mine, doar nu-i tâmpit, ce persoană se așează lângă cealaltă? E frumos. Ah, de ce poartă ochelari de soare, nu pot să văd dacă se uită la mine sau nu. Nici eu nu pot să mă uit la el, nu știu dacă mă vede. Pot să mă uit pe geam. Da, dar nu pot să ies cu geamul. Par disperată. Nu sunt. Doar că n-am mai avut de mult un iubit și ultimul a fost cam jalnic. Ce, ‘cam’? Jalnic și-atât, fără cam. Toți și-au dat seama-naintea mea. De ce poartă ochelarii blestemați! Nici măcar nu intră soarele, am tras draperiile. Are cum să bată soarele pe partea lui? Nu știu. Nimic nu știi. Cred că-i foarte drăguț. Pare drăguț. De ce nu-ți scoți ochelarii de soare? Cum ar fi să pot comunica cu el prin gânduri? Mi-ar plăcea. Tuturor le-ar plăcea, ia nu te mai da-n spectacol. E-o superputere utilă. Poate ar trebui să-mi pun căștile, trece mai repede timpul. De ce se ridică? Hei, de ce-a deschis draperiile fără să mă-ntrebe, nu-i frumos! Bine, și eu am făcut acealși lucru. Da, dar el nu era aici. Ah, ce cald e, sper să le tragă la loc. Probabil vrea să-și folosească ochelarii de soare.

***

Sper să nu mă bage cu nimeni în vagon, vreau să mă culc. Dacă se uită lumea la mine nu-mi place să dorm. Poate-ar trebui să-l mituiesc pe plasator să mă bage-ntr-un vagon gol. Se face închisoare pentru asta? Nu, nu cred. E o hârtie de cinci. Să-i dau? Mai ai schimbat? Da, cred că da. Câți? Nu mai știu. E cineva-n vagon? E o femeie… Măcar e una singură și nu-s mai multe. Cu femeile nu poți să știi niciodată. De ce se uită-așa la mine? Zici că sunt singurul bărbat pe care l-a văzut în viața ei. O fi ca tipele alea depresive din serialul soră-mii. Cine trage draperiile dacă afară-i așa frumos? Când am zis că-i depresivă-.. E cald, mi-e cald. E vagon de fumători? Nu cred. De ce se uită-așa la mine, săraca, cred că nu-și dă seama dac-o văd sau nu prin ochelari. Mi se-ntâmplă des. Dacă te uiți doar la ochii ei, e simpatică. Are nasul cârn, asta-i drăguț. Poate-ar trebui să vorbesc cu ea, nu strică și mai trece timpul. Pare nerăbdătoare, ce poți s-aștepți într-un tren? Destinația finală, probabil. M-am plictisit, chiar ar trebui să vorbesc cu ea. Prea târziu, și-a pus căștile. Să trag draperiile? Are căștile acum, ce-o mai interesează fereastra? Vreau să mă uit pe fereastră. De ce mă privește așa acum? Voia să stea cu ele trase? Eh, am stat destul cu ele-așa. Lumină, în sfârșit. E cam cald – poate din cauza asta le-a tras. Îi era cald. Nu-i îmbrăcată așa gros. Ce frumos se vede câmpul! Foarte frumos. Ar trebui să-i fac o poză să-i trimit soră-mii, poate-l pictează. Ce-o face soră-mea acum? E la școală, probabil. Eu n-am fost azi la cursuri. Poate pic iar examenul, ar fi ceva. De ce spui ‚iar’ ca și cum toată viața ai picat exmene? M-am plictisit. A stat așa mult tipa asta lângă mine că acum e chiar simpatică, da. Ar trebui să-i spun. Nu, nu fi idiot. Aș putea s-o-ntreb dacă știe vreo cafenea-n zonă, am agățat multe fete așa. Hai, că n-au fost chiar așa multe și cu majoritatea nici nu te-ai mai văzut, dar tot aș putea să-ncerc. Bună, ai mai fost aici? Știi vreo cafenea prin zonă? Da, aș putea… De ce nu mi-am luat și eu căștile la mine? Oricum, mai avem puțin și-ajungem, foarte puțin. E un oraș mic, poate stăm la același hotel. Ce-ar fi dacă m-aș duce lângă ea pe banchetă și-aș săruta-o, așa, din senin. Ești nebun. Acum și-a scos o carte, ce citește? Nu văd. Aș putea s-o-ntreb. Are căștile, ar fi aiurea. M-am plictisit.

***

O să trag la loc draperiile, de ce mă tot enervează! Mi-e foame, ce-aș putea să fac? Nu te supăra, ai ceva de mâncare? Cum ar fi să-l întreb? Ar zice că sunt nebună, sigur ar zice că sunt nebună. Chiar sunt. De ce-am tras melodia asta? E depresivă, nu-mi place deloc. Unde-i aia nouă? Ceva cu poză albastră. Mi-e foame. Aș putea să citesc, chiar e cazul să citesc. N-o să mă pot concentra dacă am căștile, dar n-am ce să fac, nu prea-mi place și nu mai trece. Cartea, zic. Nu mai știu ce personaj e ăsta, e nou? Parc-am auzit de el. Poate doar seamănă. De ce-a pus omul ăsta nume așa asemănătoare?! Nu-nțeleg. Asta de unde-… Uh, de ce mănâncă, mi-e foame… Am ajuns deja?! Ne ridicăm? Ce drăguț, îmi ține ușa-…

– Domnișoară, nu te supăra, știi vreo cafenea prin jur?

Matei Stoian, fost elev LLIA

TW: pasaje grafice

In a quaint little village, not too far away from Norwich, there was a bakery known for its kind baker and delicious pastries. I was tasked with investigating a murder in this village, a type of murder that I had never encountered before.

I’d dealt with other homicides during my career so this wasn’t much to worry about. That didn’t mean I wasn’t going to be on high alert for anything out of place. As I was getting ready to leave the precinct, I bumped into one of my old colleagues from the academy. Although I could’ve conversed with her a bit, I chose not to, for I didn’t want to have any distractions whilst dealing with the current case I was working on.

Whilst making my way to the village, I couldn’t help but notice an abundance of crows scattered across one of the fields: thirteen to be exact. Upon entering the village’s premises, I was met with a huge crowd outside of the bakery where the murder had been committed. I slowly made my way through the crowd and to the front door, which to my surprise, was not open. I looked back at the crowd behind me and asked them why they were all gathered outside with the door locked. They answered that, since the village was as small as it was, they all knew everyone as if they were family, therefore when the baker had failed to open the shop for more than a week and a half everyone had panicked, but didn’t dare to go in.

“So, if you haven’t checked, then why did you report a murder…?” I asked curiously.?

An old lady approached the front of the crowd and looked at me with sadness in her eyes.

“Because he never went this long without-” She was cut short by the blood-curdling caws of a flock of crows filling the air.

I looked around for the origin of the cawing and was met yet again with another group of thirteen crows, this time stationed in a dead, old tree outside the bakery.

As I reached for the doorknob and slowly opened the door, I was assaulted by the stomach sickening smell of rotten flesh. I immediately recognized that rancid smell that was filling the air… a corpse.

“Goddammit!” I thought to myself, as I covered my nose and mouth with my shirt.

I found the poor old baker’s body on the kitchen floor, with the kitchen window wide open. His eyes were missing from their sockets, only a dark void remaining.

The blood was drying on the kitchen floor and the loaves of bread that were supposed to be taken out of the oven were still there, but burned and dark, as dark as the baker’s eye sockets.

My eyes were red from all the smoke that filled the room, which had made its way out the door and mixed with the putrid smell of rotten flesh, making the crowd outside disperse.

The baker’s body was greyer than stone and stiffer than wood, half of his skin was picked out clean, down to the bone, not a single drop of blood was spared.

I had the body transferred to the village’s morgue for closer inspection and, yet again, I was met with another group of thirteen crows.

“Guess the village’s name makes more sense now…” I said to myself as I thought of the village’s name: “Crow Valley”.

I left the baker’s body in the morgue for burial and when I got out, I looked around to see if the crows were still present. To my surprise, I saw them there, looking me dead in the eye: I felt a shiver run down my spine.

I lit up a cigarette and started putting the pieces together.

“Why would someone murder a person so kind and innocent like the baker? Who would do such a thing in such a small and remote place like this village, where everybody knows everybody?” These questions flooded my mind, but it wasn’t just me that started questioning everything. In the short time that the body was found, so many rumours began flying around.

That’s when a crow landed on my left shoulder. I froze for a solid second and then resumed my patrol. Not long after, I noticed that the village was silent… far too silent.

After shaking it off, I stumbled upon a very dark crimson trail that led to the centre of the town…it was blood. I quickly followed the trail and that’s when I found before me thirteen groups of thirteen crows and behind them the townspeople slaughtered…my blood froze in my veins, my cigarette fell out of my mouth and I could only muster one word.

“Shit…”

In that instant, the crow on my shoulder turned its head towards me. I remember the last thing I thought about was that encounter with the old colleague of mine… my wife, however that thought was swiftly interrupted by the ear-piercing shriek of the crows.

The last thing I saw was that all the 169 crows had formed a cyclone around me and were preparing to dive.

I woke up in the hospital three weeks later. My left arm was missing: the flesh was picked out clean, down to the bone.

My wife was next to me, sleeping, her head resting on the hospital bed. Soon after, I heard a faint tapping and I turned my head towards the origin of the sound: the window. My eyes widened with horror and fear as I a crow looked me dead in the eye.

End.

O limbă străină înseamnă fără doar şi poate o altă paradigmă a realității sau integrarea într-un alt orizont de concepere şi percepție a realității. A aprofunda o limbă străină până la cunoaşterea ei concretă presupune descoperirea inedită a substratului gândirii umane care atribuie sensuri diferite aceluiasi cuvant de la o manifestare lingvistică la alta. De exmplu, verbul “a încerca” din limba română are drept semnificație “faptul de a merge în cerc fără a ajunge undeva”, în timp ce verbul “provare” din limba italiană, care, tradus în română, înseamnă “a încerca”, presupune, etimologic vorbind, “faptul de a da proba în vederea înțelegerii”.
Desigur, trimiterile făcute mai sus au legătură cu o dimensiune metafizică a cunoaşterii şi realității lingvistice, cu o oarecare metaforă conceptuală pe care o putem pătrunde prin intermediul cercetărilor subtile.
Însă, pe de altă parte, contactul profund cu o limbă străină facilitează propriu-zis şi posibilitatea unei evoluții profesionale desăvârşite, pentru a nu mai vorbi de accesul la o gamă largă de culturi. În definitiv, trăim într-un sat global, într-o comunitate globală în care bariera lingvistică poate fi uşor depăşită prin actul autentic de învățare şi asumare a unei limbi ce poate reprezenta liantul de comunicare sau o punte solidă între națiuni şi culturi.
Am mai putea lua în considerare şi rolul pe care cunoaşterea unei limbi străine îl poate avea în perpeturea unui alt aspect ce dă suflare societății noastre dependentă de ispite moderniste, şi anume, toleranța. Evident, învățarea unei limbi străine nu presupune automat asimilarea tacită a toleranței, dar încadrarea noastră într-un act dialogal lingvistic cu cineva al cărui glas nu rosteşte aceleaşi cuvinte şi expresii ca şi noi ne determină să ne raportăm într-o manieră mai responsabilă la elementele de diferențe culturale şi identitare ale Celuilalt.
Astfel, studiul limbilor străine contribuie la legitimarea noastră în calitate de membri şi cetățeni activi ai unei societăți multiculturale şi pluraliste, către care, în mod normal ar trebui să tindem, având în vedere capriciile obscure ale istoriei recente, marcată de neînțelegeri şi conflicte.
Nu în ultimul rând, învățarea activă a unei limbi pe care nu o cunoaştem are drept efect, conform cercetărilor neuroştiințelor contemporane, menținerea creierului într-un ritm alert al aprehendării, demers ce are nevoie întotdeauna de constanță, pentru a evita riscul atrofierii intelectuale.
În orice caz, importanța studiului limbilor străine constituie un adevăr pe care nimeni nu îl poate contesta, iar beneficiile pe care le implică sunt evidente, însă întotdeauna ar fi bine să ținem cont de un imperativ clar şi necesar: nu trebuie să învățăm o limbă străină doar pentru a ne descurca sau a supraviețui, ci mai ales pentru a o cunoaşte. Altfel spus, ideal este să învățăm de dragul cunoaşterii şi al înțelegerii.

5. The Flash

Young Barry Allen’s life stopped the minute his mother was murdered. The true killer never found, its mystery obsessed Barry, driving him to become a forensic scientist. Consumed by his work, he spent his life chained to his desk, solving every case that flew across it. But when a freak lightning bolt hits a nearby shelf in his lab, Barry receives super-speed, becoming the Flash. Now, he’ll race up buildings, across oceans, and around the world to get his man—while getting introduced to a world so much bigger than his old life of microscopes and cold cases.

Able to run at near light-speeds, his powers provide the ultimate caffeine kick: He can run up buildings, move so swiftly he phases through objects, create sonic booms with the snap of his fingers—and never need to order delivery. Despite his speed, Barry can become so obsessed with crime-solving he can still lose track of everything else around him, leaving the fastest man alive constantly running a minute behind.

4. Riverdale

As a new school year begins, the town of Riverdale is reeling from the recent, tragic death of high school golden boy Jason Blossom – and nothing feels the same… Archie Andrews (KJ Apa) is still the all-American teen, but the summer’s events made him realize that he wants to pursue a career in music – not follow in his dad’s footsteps – despite the sudden end of his forbidden relationship with Riverdale’s young music teacher, Ms. Grundy (Sarah Habel). Which means Archie doesn’t have anyone who will mentor him – certainly not singer Josie McCoy (Ashleigh Murray), who is only focused on her band, the soon-to-be-world-famous Pussycats.

It’s all weighing heavily on Archie’s mind – as is his fractured friendship with budding writer and fellow classmate Jughead Jones (Cole Sprouse). Meanwhile, girl-next-door Betty Cooper (Lili Reinhart) is anxious to see her crush Archie after being away all summer, but she’s not quite ready to reveal her true feelings to him. And Betty’s nerves – which are hardly soothed by her overbearing mother Alice (Madchen Amick) aren’t the only thing holding her back.

When a new student, Veronica Lodge (Camila Mendes), arrives in town from New York with her mother Hermione (Marisol Nichols), there’s an undeniable spark between her and Archie, even though Veronica doesn’t want to risk her new friendship with Betty by making a play for Archie. And then there’s Cheryl Blossom (Madelaine Petsch)… Riverdale’s Queen Bee is happy to stir up trouble amongst Archie, Betty, and Veronica, but Cheryl is keeping secrets of her own. What, exactly, is she hiding about the mysterious death of her twin brother, Jason? Riverdale may look like a quiet, sleepy town, but there are dangers in the shadows…

3. The good place

From Executive Producer Michael Schur (“Brooklyn Nine-Nine,” “Parks and Recreation” and “Master of None”) comes a smart, unique new comedy about what makes a good person. The show follows Eleanor Shellstrop (Kristen Bell, “House of Lies,” “Veronica Mars”), an ordinary woman who enters the afterlife and, thanks to some kind of error, is sent to the Good Place instead of the Bad Place, which is definitely where she belongs. While hiding in plain sight from Michael (Ted Danson, “CSI,” “Cheers”), the wise architect of the Good Place (who doesn’t know he’s made a mistake), she’s determined to shed her old way of living and discover the awesome (or, at least, the pretty good) person within.

2. Once upon a time

For Emma Swan, life has been anything but a happy ending. But when she’s reunited with Henry – the son she gave up for adoption ten years ago – on the night of her 28th birthday, everything changes. The now 10-year-old Henry is in desperate need of Emma’s help because he believes from reading a book of fairytales that she’s the daughter of Snow White and Prince Charming – who sent her away from the Enchanted Forest to be protected from a curse that was enacted by the Evil Queen. Emma initially refuses to believe a word of Henry’s story but soon finds that his hometown of Storybrooke, Maine is more than it seems. Because it’s in Storybrooke that all of the classic characters we know are frozen in time with no memories of their former selves – except for the Evil Queen, who is Storybrooke’s mayor and Henry’s adoptive mother Regina Mills. Now, as the epic “Final Battle” for the future of both worlds approaches.

1. Stranger Things

When Will Byers(Noah Schnapp) suddenly goes missing, the whole town of Hawkins, Indiana turns upside down. Many people are on the search for Will, including his mother Joyce(Winona Ryder), his brother Jonathan(Charlie Heaton), his friends—Mike(Finn Wolfhard, Dustin(Gaten Matarazzo), and Lucas(Caleb McLaughlin)–, the police chief Jim Hopper(David Harbour), and other notable people. But one thing leads to another, creating a supernatural trail. And things get even weirder when a little girl with a shaved head comes into the story.

After the mysterious and sudden vanishing of a young boy, the people of a small town begin to uncover secrets of a government lab, portals to another world, and sinister monsters. The boy’s mother, Joyce, desperately tries to find him, and is convinced he is in grave danger, while the police chief searches for answers. Trying to help find him, the boy’s friends discover a strange little girl, who is on the run from “bad men”.

Warning: Some pretty messed up stuff ahead. *~*

1. The Zodiac Killer

The killer fashioned this name for himself in taunting letters he sent to the Bay Area Press. He left ciphers to be decoded and out of the four he sent, only one was definitely solved. The killer operated in California in the late 1960s and early 1970s. His last letter said: Me- 37 and SFPD (San Francisco Police Dept.)- 0. He claimed to have killed 37 victims but the newspapers confirmed only 7. The case file is still open.

 

2. Donald Henry Gaskins: The Hitchhikers’ Killer

Gaskins has claimed to have killed between 80 to 90 people by torturing and mutilating them. He started killing in 1969, picking up hitchhikers on the coastal highways of the American South. A criminal associate witnessed him killing two young men and confessed to the police. He was sentenced to death which was later turned to life imprisonment without any parole. Gaskins added another murder to his name and became the only man to have ever killed an inmate on death row.

 

3. Tsutomu Miyazaki: The Human Dracula

He got more names due to his hideous acts. Some of them were The Otaku Murderer, The Little Girl Murderer or Dracula Miyazaki. The reason for this being that he abducted little girls, killed them and indulged in sexual activities with their corpses. On one occasion, he not only drank the victim’s blood but ate her hand as well. He also preserved body parts as trophies and sent postcards to the families describing the murder. His father committed suicide and Miyazaki was hanged in 2008, aged 45.

 

4. Ted Bundy: The Crazy Necrophile

Ted Bundy was an American serial killer, kidnapper, rapist, and necrophile. He operated in various states in the USA and confessed to killing 30 women. He revisited crime scenes and indulged in sexual acts with the corpses. Bundy decapitated at least 12 victims and kept their heads as trophies in his apartment. Aged 42, Bundy died on the electric chair in 1989. His own defence attorney said, “Ted was the very definition of heartless evil.”

 

5. Jack the Ripper aka Whitechapel Murder

The real killers or killer were never identified. The name came into being because the victims had organs missing and judging by procedure the killer seemed to have surgical experience. Jack the Ripper who was later believed to be a single person killed female prostitutes in the slums of London between 1888-91.

 

6. Luis Garavito: The Beast

Also dubbed by the media as the Le Bestia (The Beast), the Colombian is probably one of the world’s worst serial killers. He confessed to the torture, rape and murder of 147 young boys. But the number is believed to be over 300. He was found guilty on 139 counts, which should amount to 1,853 years in prison. But Columbian law limits it to 30, which is what he was sentenced to in 1999. He may be released earlier for cooperation and good behavior.

1. Pyramid of Khufu (2,58 million m³)

-Ilinca Tapalaga-

1. There are cats who have survived falls from 32 stories (320 meters) onto concrete.
2. Cats sleep 70% of their lives.
3. Cats can’t taste sweetness.
4. Adult cats only meow to communicate with humans.
5. Abraham Lincoln kept 4 cats in the white house.
6. When cats leave their poop uncovered, it is a sign of agression to let you know they don’t fear you.
7. Cats use their whiskers to detect if they can fit through a space.
8. A cat can detect his human’s breast cancer.
9. When a family cat died in ancient Egypt, family members would shave off their eyebrows as they mourned.
10. Cats only sweat through their footpads.

                              WONDER

Wonder, un film nou aparut inspirat de cartea originala scrisa de R.J. Palacio, despre un baiat (Auggie Pulmann) care a suferit 25 de operatii de cand s-a nascut, la varsta de 11 ani intrand intr-o scoala publica(pana atunci facea homeschooling) facand fata noii lui vieti. In regia lui Stephen Chbosky,cu Jacob Trembley in rolul principal(Auggie Pullmann), filmul a fost(dupa parerea mea) unul dintre cele mai bune ale anului 2017(el fiind lansat pe 16 noiembrie 2017).

-Ilinca Tapalaga

Aproximativ 93% din vizionari au vazut acest film spectacular (spusele lui google), filmul fiind bazat pe romanul lui R.J. Palacio lansat in 2012. In editia 90 Academy Awards a fost nominalizat pentru “Best Hair and Makeup”. Cu un buget de doar 20 milioane de dolari, filmul a scos 252 milioane de dolari, odata cu cele mai pozitive critici vazute pana acum.

In film joaca actori pe care poate ii stiti, precum Julia Roberts sau Owen Wilson.

Trailer