O limbă străină înseamnă fără doar şi poate o altă paradigmă a realității sau integrarea într-un alt orizont de concepere şi percepție a realității. A aprofunda o limbă străină până la cunoaşterea ei concretă presupune descoperirea inedită a substratului gândirii umane care atribuie sensuri diferite aceluiasi cuvant de la o manifestare lingvistică la alta. De exmplu, verbul “a încerca” din limba română are drept semnificație “faptul de a merge în cerc fără a ajunge undeva”, în timp ce verbul “provare” din limba italiană, care, tradus în română, înseamnă “a încerca”, presupune, etimologic vorbind, “faptul de a da proba în vederea înțelegerii”.
Desigur, trimiterile făcute mai sus au legătură cu o dimensiune metafizică a cunoaşterii şi realității lingvistice, cu o oarecare metaforă conceptuală pe care o putem pătrunde prin intermediul cercetărilor subtile.
Însă, pe de altă parte, contactul profund cu o limbă străină facilitează propriu-zis şi posibilitatea unei evoluții profesionale desăvârşite, pentru a nu mai vorbi de accesul la o gamă largă de culturi. În definitiv, trăim într-un sat global, într-o comunitate globală în care bariera lingvistică poate fi uşor depăşită prin actul autentic de învățare şi asumare a unei limbi ce poate reprezenta liantul de comunicare sau o punte solidă între națiuni şi culturi.
Am mai putea lua în considerare şi rolul pe care cunoaşterea unei limbi străine îl poate avea în perpeturea unui alt aspect ce dă suflare societății noastre dependentă de ispite moderniste, şi anume, toleranța. Evident, învățarea unei limbi străine nu presupune automat asimilarea tacită a toleranței, dar încadrarea noastră într-un act dialogal lingvistic cu cineva al cărui glas nu rosteşte aceleaşi cuvinte şi expresii ca şi noi ne determină să ne raportăm într-o manieră mai responsabilă la elementele de diferențe culturale şi identitare ale Celuilalt.
Astfel, studiul limbilor străine contribuie la legitimarea noastră în calitate de membri şi cetățeni activi ai unei societăți multiculturale şi pluraliste, către care, în mod normal ar trebui să tindem, având în vedere capriciile obscure ale istoriei recente, marcată de neînțelegeri şi conflicte.
Nu în ultimul rând, învățarea activă a unei limbi pe care nu o cunoaştem are drept efect, conform cercetărilor neuroştiințelor contemporane, menținerea creierului într-un ritm alert al aprehendării, demers ce are nevoie întotdeauna de constanță, pentru a evita riscul atrofierii intelectuale.
În orice caz, importanța studiului limbilor străine constituie un adevăr pe care nimeni nu îl poate contesta, iar beneficiile pe care le implică sunt evidente, însă întotdeauna ar fi bine să ținem cont de un imperativ clar şi necesar: nu trebuie să învățăm o limbă străină doar pentru a ne descurca sau a supraviețui, ci mai ales pentru a o cunoaşte. Altfel spus, ideal este să învățăm de dragul cunoaşterii şi al înțelegerii.