Interviu cu profesorul de istorie, Marcel Bartic. Intrebari de Ania Z. a 10a B
- In primul rand, care ar fi rolul ideal al scolii in viata elevului?
Elevii de astăzi sunt adulții de mâine. Rolul școlii este acela de a-i învăța cum să fie siguri pe ei. Cum să facă o lume mai bună. În ultimă instanță, cum să fie fericiți, ei cu ei și cu oamenii din jurul lor. Școala nu este doar o sursă de cunoștințe și informații. Profesorii fac mai mult decât atât. Trebuie să formeze caractere puternice, spiritul de învingător dar și valori precum empatia, toleranța și compasiunea. Viitorul este greu de imaginat în absența acestora.
- Ce solutii ofera sistemul privat la problema educatiei in Romania?
Școlile particulare au avut o evoluție sinuoasă în țara noastră. Spre deosebire de alte țări, la noi, inițiativele de antreprenoriat în educație sunt foarte recente și încă într-un proces de maturizare. Cele mai multe funcționează în baza Legii Educației Naționale deci, cumva, au cam aceeași structură curriculară ca școlile de stat. Evident, oferta lor este una mai bogată decât cea a școlilor publice. Cel puțin la nivelul opționalelor, cluburilor și proiectelor educaționale cred că sunt niște plusuri în sistemul privat. Cea mai importantă deosebire însă este aceea că, în sistemul privat, avem o mentalitate mai îndrăzneață, un plus de autonomie în gândire, de care suntem conștienți și de care ne folosim pentru a da un plus de calitate actului educațional. Uneori ne iese, alteori nu. Trebuie să fim onești și să acceptam că nici școlile particulare nu au soluții pentru orice. Ele reprezintă mai degrabă o alternativă la școlile de stat nu neapărat varianta perfectă.
- Cum credeti ca influenteaza scoala problemele adolescentei? Credeti ca este/sau nu este si ea responsabila pentru ele? (ex de probleme : imaginea de sine, stima de sine, existenta in colectiv)
Categoric școala are un rol important în viața adolescenților și problemele cu care aceștia se confruntă. Când spun școală, mă gândesc la toți cei care au un rol acolo: profesori și elevi. Dacă există o cultură organizațională, o atmosferă care să încurajeze particularitățile fiecarui elev, pasiunile, imaginea proprie și stima de sine, sigur va fi un mediu decisiv pentru felul în care se formează personalitatea copilului. Există și reversul monedei. Dacă școala se concentrează doar pe nevoile ei, pe transmitere de cunoștințe și validarea rezultatelor școlare prin diplome obținute la concursuri, atunci sigur că nevoile copilului rămân pe plan secund. Acest lucru va duce în timp la acumularea unor frustrări, sentimentul de neîmplinire și, în cele din urmă, la insucces școlar.
- Cum credeti ca va influenta existenta revistei scolii dinamica scolara? Daca da, in ce mod?
Revista școlii este un excelent prilej pentru a le da elevilor o voce. Un spațiu literar în care toate aspirațiile, gândurile sau nemulțumirile lor ar putea fi auzite. Revista poate fi totodată un bun exercițiu pentru a învăța să-ți asumi responsabilitatea pentru lucrurile pe care le scrii. Așa înveți să primești feedback. Acesta nu va fi întotdeauna unul pozitiv. Articolele pe care le scrii nu vor plăcea întotdeauna. Foarte bine. Cu timpul, ai să înveți că feedbackul, chiar și cel negativ, e o lecție foarte bună. Cei care te critică și îți fac sugestii și te critică cu bună credință îți fac o favoare. Pe de altă parte, trebuie să înveți să ignori partea de hate, care vine la pachet cu orice text făcut public. E în regulă și cu asta. Te face mai hotărât, mai sigur pe tine și pe convingerile tale. Cel mai neplăcut lucru atunci când scrii e să nu ai nici o reacție. Nici măcar negativă. Atunci trebuie să-ți reevaluezi stilul și mesajele pe care vrei să le transmiți.
- Credeti ca este nevoie de o schimbare in mindset-ul elevilor si al profesorilor? Daca da, in ce ar consta aceste schimbari in opinia voastra ?
Sigur că da. Să nu ne mai raportăm la școală ca la o instituție care livrează diplome. Note. Ierarhizări. Să nu mai așteptăm să vină altcineva să ne rezolve problemele. Noi, profesorii, elevii și părinții, împreună, avem o forță uriașă. Și nu suntem conștienți de ea. Am putea face din școală un spațiu al cunoașterii și al devenirii umane care, fără îndoială, ne-ar marca fundamental personalitatea. Depinde doar de noi.
- De ce ar trebui sa fie ei (elevii si profesorii) constienti pentru a empatiza mai mult cu cealalta parte?
Citeam undeva, mai demult, că pentru a preveni orice conflict, primul pas e să-i înțelegi bunele intenții ale celuilalt. Poate că de asta avem nevoie cu toții. Profesorii să înțeleagă că în băncile din fața lor sunt niște oameni. Cu nevoile, bucuriile și tristețile lor. Că fiecare dintre ei este special. Că dacă nu e bun la matematică sau la istorie poate fi extraordinar la arte sau limbi străine. Că fiecare copil are nevoie să poată să-și exprime personalitatea. Așa cum, și de cealaltă parte a baricadei, elevii trebuie să învețe că se află tot niște oameni. Că uneori e în fața lor zâmbind deși poate și-a lăsat un copil bolnav acasă. Sau e trist în ziua respectivă. Sau că unele lecții pur și simplu nu-i ies deși și-a dorit foarte mult. Mi-ar plăcea fantastic de mult să-mi aud într-o zi un elev spunându-mi, domnule profesor, dați-mi voie să vă învăț cum să ne învățați.
- Care este un sfat pe care l-ati da daca ati sti ca toata lumea l-ar pune in aplicare?
Învățați să fiți fericiți cu voi înșivă. E în regulă să nu fii perfect. E ok să mai și greșești. Asta ne face oameni. Da, finalmente, poate că sfatul pe care l-aș da, dacă m-ar asculta cineva, acesta este. Hai să învățăm să fim mai mult oameni. Și mai puțină imagine.
Daca va mai e pofta de niste intelepciuni de la Marcel Bartic, recomand pagina lui de FB.