Sabina Perrein, a 11a
Introducere:
Acest studiu a fost creat pentru a verifica o ipoteză cu privire la atitudinea a două grupuri sociale diferite față de alegerea de a pleca în străinătate. Diferența socială dintre aceste grupuri este țara din care provin.
Numeroase persoane iau in considerare plecarea în străinătate, au fost deja plecate, sau doresc să plece în străinătate pentru diverse motive, cum ar fi munca, studiile, reuniunea familiei, etc. Această decizie depinde foarte mult de modul în care acești oamenii au fost influențați în copilărie de diferiți factori, de atitudinea familiei lor în legătură acest subiect și în general de părerea locuitorilor țării din care provin cu privire la părăsirea țării natale.
Atitudinea societății dintr-o țară cu privire la un anumit fenomen depinde de istoria sa: dacă oamenii care fac parte din ea au mai avut de-a face cu posibilitatea sau nevoia de a se a muta în străinatate, dacă mai multe etnii au format treptat de-a lungul timpului populația respectivei țări și de nivelul general de trai.
Studierea disponibilității oamenilor din țări diferite de a pleca în străinătate pentru diverse motive are o importanță majoră, deoarece ne poate ajuta la înțelegerea diferențelor dintre nații și modul lor diferit de a gândi.
Ipoteză:
Presupun că există diferențe între tinerii născuți și crescuți în Franța și tinerii născuți și crescuți în România în sensul în care cei din Franța sunt mai dispuși să plece în străinătate din diverse considerente. Motivul pentru care presupun că această ipoteză este adevărată este faptul că Franța este o țară care găzduiește multe naționalități cu culturi diferite, obișnuite să conviețuiască, acest factor contribuind ca rezidenții să fie mai deschiși spre a experimenta o cultură diferită. De asemenea, nivelul de trai este în general mai bun în Franța, ceea ce le permite francezilor să poată călători mai ușor. În plus, sunt de părere că locuitorii Franței sunt în general mai doritori să călătorească și să întâlnească oameni de culturi diferite, deoarece atitudinea lor naturală privind țările străine este mai deschisă decât cea a românilor.
Intenționez ca prin acest proiect de cercetare să descopăr dacă această ipoteză este adevărată sau nu sau dacă este parțial adevărată.
Eșantionul:
Eșantionul este format din 30 de tineri din Franța și 30 de tineri din România, de sex feminin și masculin, cu vârstele situate între 15 și 25 de ani, singura diferență dintre ei fiind țara în care s-au născut și au crescut.
Am realizat două formulare cu aceleași întrebări; unul dintre ele este în limba română iar celălalt este tradus în limba franceză. Am trimis chestionarul în limba română unor prieteni și colegi români de diferite vârste cuprinse in limitele de vârstă stabilite iar chestionarul în franceză a fost distribuit unor tineri din Franța prin intermediul unor rude și prieteni francezi.
Măsurarea variabilelor:
Din moment ce acest studiu verifică dacă există o diferență între modurile în care oamenii percep plecarea în străinătate în funcție de naționalitatea lor, variabila independentă este țara din care provin subiecții. Restul întrebărilor sunt generale, deoarece chestionează despre gen, ocupație, școală, etc., fiind astfel variabile dependente.
Instrumente:
Chestionarele au fost create în Google Forms. Întrebările sunt aceleași, cu diferența că unul dintre chestionare este în limba franceză iar celălalt în limba română. Întrebările sunt în număr de zece și nu se poate alege decât un singur răspuns pentru fiecare.
Din prima întrebare se află care este genul subiectului. Răspunsurile disponibile erau: ,,feminin”, ,,masculin” și ,,altul”.
76,7% din subiecții români și 53,3% din subiecții francezi au răspuns ,,feminin”, iar 23,3% din subiecții români și 46,7% din subiecții francezi au răspuns ,,masculin”.
Răspunsurile de la a doua întrebare determină variabila independentă: unde s-au născut subiecții, prin urmare, naționalitatea lor. Răspunsurile valabile erau ,,România’’ și ,,Franța’’.
100% din subiecții francezi au răspuns ,,Franța’’ și 100% din subiecții români au răspuns ,,România’’.
A treia întrebare verifică statusul social al subiecților. Răspunsurile valabile erau ,,angajat’’, ,,elev’’ și ,,student’’.
16,7% din subiecții francezi au răspuns ,,angajat’’, 80% din subiecții români au răspuns ,,elev’’, iar 83% din subiecții francezi și 20% din subiecții români au răspuns ,,student’’.
Din aceste răspunsuri se observă că în medie subiecții francezi sunt mai în vârstă decât subiecții români. Acest aspect nu influențează în mod special analiza ipotezei, deoarece acest studiu vizează aflarea opiinilor lor personale și verifică dacă subiecții sunt influențați în general de societate cu privire la plecarea în străinătate.
Întrebarea a patra verifică dacă subiecții au călătorit deja vreodată în afara țării natale. Răspunsurile valabile erau ,,da’’ si ,,nu’’.
100% din francezi și 63,3% din români au răspuns ,,da’’, iar 36% din români au răspuns ,,nu’’.
Motivul pentru care numai 63,3% din români au răspuns ,,da’’ la această întrebare ar putea fi faptul că nivelul de trai al românilor este în general mai scăzut decât cel al francezilor, ceea ce nu le permite tuturor să călătorească, însă un alt motiv căruia ar putea să i se datoreze această diferență ar putea fi faptul că francezii au o atitudine mai deschisă cu privire la părăsirea țării.
A cincea întrebare verifică dacă subiecții au muncit, învățat sau studiat vreodată în străinătate. Răspunsurile valabile erau ,,da’’ si ,,nu’’.
43,3% din francezi și 86,7% din români au răspuns ,,nu’’, iar 56,7% din francezi și 13,3% din români au răspuns ,,da’’.
Concluzia acestor răspunsuri nu poate fi precisă, din cauza lipsei de elevi în cadrul subiecților francezi și lipsa angajaților în cadrul subiecților români. Este posibil ca elevii și studenții români să studieze în străinătate iar unii studenți români să muncească în străinătate dar faptul că printre subiecții francezi sunt mult mai mulți studenți decât cei români dezechilibrează concluzia posibilă, deoarece studenții sunt mai dispuși să studieze în străinătate în cadrul uni program de schimb de studenți între facultăți.
Întrebarea a șasea verifică dacă subiecții au fost vreodată încurajați de familie să studieze sau să muncească în străinătate. Răspunsurile erau ,,da’’ și ,,nu’’.
Subiecții din ambele categorii au răspuns în proporții egale, 60% răspunzând ,,da’’ și 40% la sută răspunzând ,,nu’’.
Aceste răspunsuri ar putea reprezenta faptul că ambele categorii de oameni au fost influențate în același fel de familie, însemnând că viziunea reprezentanților ambelor țări este la fel cu privire la plecarea în străinătate.
Întrebarea a șptea verifică dacă subiecții au fost vreodată încurajați de școală sau locul de muncă să plece să studieze sau să muncească în străinătate. Răspunsurile disponibile erau ,,da’’ si ,,nu’’.
80% din francezi și 50% din români au răspuns ,,da’’, iar 20% din francezi și 50% din români au răspuns ,,nu’’.
Această diferență dintre procentajele răspunsurilor ar putea reprezenta diferența dintre viziunea francezilor și cea a românilor cu privire la subiect, însemnând că francezii sunt mai deschiși către această idee decât românii, contrazicând ipoteza rezultată din întrebarea anterioară.
Diferența dintre întrebarea 7 și întrebarea 6 este grupul de persoane la care se face referire, profesori/superiori la muncă și familie. Procentajele răspunsurilor erau egale la întrebarea 6, însă la întrebarea 7 se observă o reducere a proporției de răspunsuri pozitive din partea subiecților români. În acestă situație este posibil să joace un rol important doi factori, anume faptul că nivelul de trai în România este mai scăzut decât în Franța și că francezii sunt mai deschiși către experiențe noi. Familiile subiecților români ar putea fi mai preocupate de viitorul nivel de trai al copiilor lor, în timp ce școlile și locurile de muncă din România au rămas cu aceeași mentalitate de reticență cu privire la străinătate. Familiile franceze își doresc ca tinerii lor să beneficieze de experiențe noi, lucru reflectat și în școlile și locurile de muncă din Franța.
Concluzia nu poate fi însă precisă din cauză că nu există angajați printre subiecții români care au răspuns la chestionar, precum și datorită numărului mai mare de studenți printre subiecții francezi (există o posibilitate mai mare ca studenții să plece să studieze în străinătate datorită parteneriatelor dintre facultăți).
Întrebarea a opta verifică dacă subiecții consideră că ar trăi mai bine în general în altă țară. Răspunsurile posibile erau ,,da’’, ,,nu’’ și ,,nu știu’’.
60% din subiecții francezi și 43,3% din cei români au răspuns ,,nu știu’’, 13,3% din subiecții francezi și 3,3% din cei români au răspuns ,,nu’’, iar 26,7% din subiecții francezi și 53,3% din cei români au răspuns ,,da’’.
Procentajul mare de răspunsuri pozitive de la subiecții români ar putea indica faptul că aceștia sunt de părere că ar avea un trai mai bun în afara României, însă procentajul de răspunsuri de ,,nu știu’’ aproape la fel de mare ca cel de răspunsuri ,,da’’ ar putea indica atitudinea de mai mare reticență a românilor cu vedere la plecarea în străinătate.
Procentajul ridicat de răspunsuri ,,nu știu’’ și procentajul mai mare de răspunsuri ,,nu’’ al subiecților francezi comparat cu cel al subiecților români ar putea indica faptul că aceștia sunt mulțumiți cu traiul lor în Franța.
Întrebarea 9 verifică dacă subiecții plănuiesc să studieze sau să muncească temporar în străinătate. Răspunsule posibile sunt ,,da’’, ,,nu’’, ,,probabil da’’ și ,,probabil nu’’.
60% din subiecții francezi și 53,3 din subiecții români au răspuns ,,da’’, 10% din subiecții francezi și 13,3% din subiecții români au răspuns ,,nu’’, 26,7% din subiecții francezi și 23,3% din subiecții români au răspuns ,,probabil da’’, iar 3,3% din subiecții francezi și 10% din subiecții români au răspuns ,,probabil nu’’.
Procentajul răspunsurilor pozitive la această întrebare este mai mare iar procentajul răspunsurilor negative este mai mic la francezi decât la români. Acest lucru ar putea susține ipoteza conform căreia francezii sunt mai deschiși cu privire la ideea de a experimenta o cultură diferită.
Ultima întrebare verifică dacă subiecții plănuiesc să se mute vreodată în altă țară decât țara lor originară. Răspunsurile valabile erau ,,da’’, ,,nu’’, ,,probabil’’ și ,,probabil nu’’.
26,7% din subiecții francezi și 36,7% din subiecții români au răspuns ,,da’’, 13,3% din subiecții francezi și 6,7% din subiecții români au răspuns ,,nu’’ 43,3% din subiecții francezi și 30% din subiecții români au răspuns ,,probabil’’ iar 16,7% din subiecții francezi și 26,7% din subiecții români au răspuns ,,probabil nu’’.
Subiecții români au avut procentajul cel mai mic de răspunsuri ,,nu’’ și procentajul cel mai mare de răspunsuri ,,da’’ iar subiecții francezi au avut procentajul cel mai mic de răspunsuri ,,probabil nu’’ și procentajul cel mai mare de răspunsuri ,,probabil’’.
Faptul că mai mulți tineri din România decât din Franța știu sigur că se vor muta în viitor în altă țară ar putea indica o dorință de schimbare pentru subiecții români, iar faptul că mai mulți tineri din Franța decât din România știu sigur că nu se vor muta în altă țară ar putea sugera faptul că aceștia sunt mulțumiți cu nivelul lor de trai din Franța. Din aceste rezultate s-ar putea deduce faptul că francezii s-ar muta în altă țară mai mult pentru dorința de a experimenta ceva nou, în timp ce românii ar face acest pas pentru o a satisface o nevoie.
Analiza finală a răspunsurilor:
Din procentajul răspunsurilor am putea deduce că tinerii francezi sunt mai dispuși să plece în străinătate, în sensul în care aceștia doresc să cunoască alte culturi, în timp ce tinerii români nu prezintă această deschidere atât de mult precum francezii.
Mai mulți factori joacă un rol important în aceste rezultate, cum ar fi nivelul de trai, familia și societatea. Tinerii francezi au răspuns în mare parte pozitiv atunci când au fost întrebați dacă oamenii din jurul lor îi încurajează să muncească sau să studieze în străinătate, dovadă că societatea în care aceștia trăiesc are o percepție mai deschisă despre acest subiect decât cea din România. Totuși, tinerii români au răspuns predominant pozitiv la întrebările care vizau opinia lor asupra posibilității de a duce o viață mai bună în afara României și de a se muta în afara țării, spre deosebire de francezi. În acest caz, există o chestiune legată probabil de nivelul de trai, care sugerează că nevoia de a descoperi a oamenilor vine după nevoia de a trăi mai bine (conform Piramidei lui Maslow).
Prin urmare, ipoteza este afirmată. Există diferențe între tinerii francezi și tinerii români cu privire la disponibilitatea lor de a trece de granița țării lor natale, însă această diferență se datorează deosebirilor economice ale acestor țări, care influențează prioritățile locuitorilor lor.