Un text de Macrina Grigore, a 9a A

          Și totuși, libertatea absolută este o imposibilitate, un lanț al minții și un ecou al tuturor ființelor, e o simplă absență a axiomelor, o teorie a neantului.

Realitatea în care trăim este o incapacitate a manifestării acestui fenomen nemilos. Lumea este pentru noi o reprezentare, o concepție proprie, o fabulă arhivată de un narator necunoscut, iar ochii noștri devin, brusc, niște sfere în jurul cărora orbitează o forță bizară, inumană și a cărei caracteristici reprezintă neputința unui muritor de a afla ce înseamnă Totul. Această îngrădire oculară, acest teatru în care toți actorii sunt scutiți de simțuri și adevăruri, marchează esența existențială.

Îmi imaginez o mare învolburată de Infinit… Iar noi, cei de aici, alergând cu polonice în mâini. În câte polonice încape un Infinit? De fapt, de câte Universuri avem nevoie pentru a fi liberi, de a ne elibera de stăvilirea libertății, de a schița și alte reprezentări?

Dumnezeu este liber? Fiind neființă, ajunge la libertate pentru că poate atinge totalitatea punctelor. Când Dumnezeu a creat Universul, a trebuit să creeze Infinitatea, renăscând. Ființele umane sunt puncte ale acestui Mare, sunt ființele legii, însă libertatea se dezvăluie doar atunci când legile devin umile ipoteze.

Ajungem să ne mântuim în Spațiu și Timp. Călcăm încețișor pe nisipul fierbinte și ne chinuie arsura inevitabilă, însă nu nisipul ne arde picioarele, ci de fapt tot corpul arde, toată ființa ne frige. Gândul că nisipul nu există ne creează un disconfort, o neliniște. În acest caz, care este tămăduirea? Cum devin vânt? Cum ajung să împart acea mare a întunericului în două?

Trecerea în absolut este unica evadare, singura cunoaștere a libertății. Atunci când nu ești ajungi cu adevărat să fii… Întâlnirea cu El, Judecata… Viața este nucleul unui atom a cărui sarcină nu există. Deci, moartea în sine fructifică șansa, promovează vitalitatea și pacea sufletească.

Când voi pleca, un pic mai departe, iar mâinile îmi vor fi ușoare și calde, primul lucru pe care o să-L întreb este:

Dacă noi trăim pentru a fi liberi, atunci de ce suntem?

Iar El îmi va surâde în Atotcunoaștere.