Ana Licu, clasa a IX-a A

Educația, un organ sucit al limbii sau poate al minții care ne face să conștientizăm tot ce există și nu există, dincolo de limitările lumii reale, explorând adâncurile nemaivăzute ale subconștientului omenesc. Acea rotiță care pune în mișcare gândul furios sau tăcut ce vrea să iasă mai repede afară, să prindă formă și să devină cuvânt.  Este ceea ce face un om de știință să treacă într-o clipită scurtă ca o pocnitură din degete de la un subiect de conversație obișnuit lui, cum ar fi celula, la beletristică, vestimentație și istorie, aruncându-se cu avânt în solilocvii cu mare fluiditate, cu o ușurință scandaloasă.

Închideți ochii și trageți cortina, imaginați-vă suprafața netedă a unui lac, apoi o picătură, desprinzându-se de pe o frunză și atingând apa cu un bocet slab, un suspin. Cutele ca niște falduri de stofă albastră sunt însăși camuflarea propagării informației, de la un singur om într-un ocean de capete. Educația nu e doar inteligență, căci fără a avea un scop, un mod de a atinge corpul de apă, ea se evaporă, stagnează și se chircește într-un vapor dus de vânt. În slujba celui care știe să o folosească, picătura e o armă.

Principiul de bază care spune că orice lucru este identic cu sine însuși de la care pleacă un paradox ce la prima vedere pare inexplicabil, își găsește rezolvarea în educație. Uitați-vă la o fotografie de când erați copii. Seamănă cu felul în care arătați acum? Încercați să depășiți bariera trăsăturilor fizice care, evident nu au rămas la fel și gândiți-vă la cât de mult s-a schimbat raționamentul vostru. Mai credeți în zâna măseluță? Și dacă toate aceste lucruri nu mai sunt cum erau odată, dacă nici mintea, nici aspectul nostru nu au rămas la fel, mai suntem oare identici cu noi înșine? Dacă toate piesele mecanismului nostru au fost înlocuite, putem rămâne varianta noastră originală? ,,Natura ne aseamănă, educația ne deosebește” spune Confucius. Experiențele de viață, cultura, imaginația și mai presus de toate educația sunt cele care alcătuiesc nucleul ființei noastre. Fiecare particulă din noi este descrisă de existența acestor atribute care nu pot fi altfel decât individuale și evoluează doar pe parcursul trecerii timpului într-un fel de nerecunoscut astfel încât par străine de propriile lor rădăcini.

Așadar, când voi auzi pe cineva întrebând retoric și cu glas șoptit:

• Unde este educația?

Eu îi voi răspunde enigmatic și fără niciun fel de ezitare:

• Dar unde este omul?