Ana Licu, a 9a A

Fum mușcător, vaiet și zbucium,

Urcând tot mai sus, tot mai sus,

Și gândul pe trepte sparte dus,

Rămâne doar privirea bucolică a îngerului.

Cascadorii aeriene, aripi bătând

Fragmente de conversație și vântul șuierând

O fulgerătoare tresărire,

Fracțiune de trezire.

Se făcea că înaripatul a crezut,

Că sunt din fire prea resemnat, tăcut

Și fără să îmi dau seama de răul făcut,

Am căzut.

E greu să îți astupi urechile

La insultele propriului tău ocrotitor

Așa că pe un ton umil am articulat:

– Nu fie cu iertare

Dar mai rău îmi pare

Că te-am supus la o asemenea șaradă

Un carnaval de clovni pe stradă

Zâmbind ironic, chinuitor În somn.