1. De ce aṭi ales să fiti profesoară?

Pentru mine, predatul este aerul pe care îl respir, iar ṣcoala Little London este a doua mea casă.

Ceea ce mi se intamplă acum este o proiecṭie pe care o creionasem încă din copilărie. Aveam doar 7 ani când mi-am creat acasă propria ṣcoală. Jucăriile de pluṣ erau elevii mei, iar eu, desigur, profesoara lor. Aveam table, caiete ṣi in fiecare zi lecṭiile se desfăṣurau ca la carte, spre amuzamentul părinṭilor mei care ascultau pe la uṣi. Era clar ce îmi doream să devin.

A fost un drum lung ṣi greu până aici, plin de tot felul de încercări pentru copilul care eram atunci. Pasiunea mea nu a fost înṭeleasă de cei din jur, care îṣi doreau “ceva mai bun” pentru mine ṣi care încercau să îmi spulbere speranṭele, ori de câte ori aveau ocazia.  Uneori, simṭeam că pur ṣi simplu vorbele pe care le auzeam îmi tăiau aripile. Însă eu nu am încetat să zbor ṣi, deṣi eram doar un copil, am avut forṭa necesară să nu mă abat de la drumul meu.

 Am ajuns astfel la adolescenṭă, perioada în care era nevoie să îmi aleg ce urma sa fac mai departe.  Pasiunea pentru predare nu se stinsese, însă, presiunile celor din jur se amplificau. Eram la  varsta la care aveam nevoie ṣi de raṭiune pentru alegerea pe care urma sa o fac. Am înṭeles că nicio meserie nu e perfectă ṣi că voi întâmpina greutăṭi ṣi dezavantaje, ca în orice domeniu. Mi le-am asumat atunci ṣi, cu încredere în mine ṣi în viitor, am păṣit pe holurile Facultăṭii de Litere, din cadrul Universităṭii din Bucureṣti.

În acest moment, sunt fericită cu alegerea pe care am făcut-o. Mă bucur că nu i-am lăsat pe cei din jur să îmi influenṭeze calea. A fost ṣi o lecṭie pentru mine: am invăṭat să cred mai mult în mine, să înṭeleg că orice e posibil dacă iṭi doreṣti ṣi dacă faci eforturi în acea direcṭie.

Am ales să fiu profesoară pentru că simṭeam că prin această profesie pot face ceva pentru lumea în care trăim. Îmi aduce împlinire faptul că în fiecare zi îi formez pe elevii mei, nu numai în ceea ce priveṣte partea academică, cât mai ales pentru viaṭă. Fiecare zi aduce ceva diferit atunci când eṣti la catedră. Nu doar elevii învaṭă de la noi, ci ṣi noi de la ei.

2. Ce fel de lecṭii preferaṭi?

Iubesc lecṭiile interactive, in care  focusul este pe elev  ṣi îṣi poate exprima liber opiniile, lecṭiile din cadrul programului de limba engleză pe care ṣcoala noastra îl pune la dispoziṭie. În cadrul acestor lecṭii, le creez elevilor un context în care ei capătă o voce…voce care, de fapt, reflectă cine sunt ei.

3. Care sunt cele mai mari provocări ale meseriei de profesor?

Din punctul meu de vedere, cea mai mare provocare o reprezintă felul în care îi motivăm pe elevi. Cred foarte mult că relaṭia emoṭională pe care un profesor ṣi-o construieṣte cu elevii este cheia către un proces de învăṭare eficient. Nu doar cunoṣtinṭele pe care le are un profesor sunt importante, ci ṣi felul în care poate gestiona anumite situaṭii. Fiecare elev vine cu propriul bagaj de emoṭii, temeri, pasiuni ṣi are propriul ritm de adaptare. Astfel, rolul profesorului nu este numai unul didactic. Capacitatea de adaptare este, în opinia mea, una dintre aptitudinile pe care trebuie să le deṭină un profesor pentru a face faṭă provocărilor. Este o meserie plină de imprevizibil, de noutate, de diversitate.

5. Credeṭi că profesorii ar trebui să intervină în vieṭile elevilor sau ar trebui să îi lase pe ei să găsească răspunsuri?

            De foarte multe ori, elevii vin către noi cu dorinṭa de a ne împărtăṣi anumite experienṭe din viaṭa personală. Uneori, vor doar să fie ascultaṭi, înṭeleṣi, alteori să li se ofere un sfat. Personal, încerc să văd care este nevoia din spatele poveṣtii elevului. De obicei, le adresez întrebări sau le ofer încurajări, îi ghidez, astfel încât să găsească singuri anumite răspunsuri pe care le caută.  Greṣelile fac parte din viaṭă, îi formează, le oferă lecṭii ṣi astfel învaṭă să fie adulṭi.