Alexandru Jibleanu, clasa a XI-a B

Aburi, mâinile mele tremurînde,
Ochii grei, lentilele mele aburinde,
Totul este alb, doar paşii sunt auziți,
Oameni de zăpadă, de dimineață clădiți,
Degetele aproape degerate, ”Unde am fost?”
“Oare merg înainte degeaba, are vreun rost?”
Luna cade, lăsând tronul soarelui,
Uşor totul luminând, simțind soarele pe față,
“Oh…ce lume hoață.”
Membrele mi se opresc, căzând pe spate,
Frigul ținându-mă, Soarele de altă parte,
Aburi, încercând să respir, să vorbesc,
“Oare, ce o să pățesc…”
Ochii îmi sunt grei, degetele degerate,
Îmi simt inima, încet mai bate…
Totul este alb, ochii încet mi se închid,
Doar un corp în zăpadă, totul palid…
Aburi, s-au încetat din a apărea,
Sufletul meu amorțit, uşor hoinărea…