O poezie de Ana Licu, a 9a A

Ochi rotind pe pogoare,

De un verde cathartic, prost închegat,

Am dansat de mână cu mine,

Privind cum reverberează,

Orice gând acolo…

În astă grădină cu păcate,

Sălășluind întruparea,

Întregului fir al vieții oricui,

Infinit de sicomori și mesteceni,

Cu clinchetul frunzelor lor nevrotic,

Nu ar fi oare,

Egoist din partea mea,

Să cred că am propriul meu copac,

Când de fapt sunt doar o amărâtă de ramură

În existența altcuiva?